Muzeul Național de Istorie a României păstrează un capitel roman realizat în secolul al IV-lea d.Hr., descoperit la Tomis, care se înscrie printre cele mai vechi reprezentări cunoscute ale unui cap foliaceu, o față umană aflată în relație directă cu un decor vegetal, identificată până în prezent pe teritoriul României. Privind această piesă, putem urmări una dintre cele mai timpurii etape ale motivului Omului Verde și începuturile unui imaginar al naturii personificate, care va traversa secolele până în Evul Mediu.
Capitelul aparține Antichității târzii și reflectă adaptarea limbajului decorativ roman la un context provincial din spațiul pontic. Forma este robustă, iar decorul vegetal este organizat clar, fără excese naturaliste. Frunzele de acant încadrează compoziția și conduc privirea către zona centrală, unde se concentrează elementul figurativ.
Pe una dintre fețe, probabil fațada principală, o mască umană este integrată în decorul vegetal și concentrează atenția asupra zonei centrale a capitelului. Motivul floral central este transformat într-un mascheron dezvoltat, care acoperă mare parte din corpul capitelului și se îmbină cu frunzișul din jur. Deși suprafața este afectată de degradări, chipul păstrează o expresivitate vizibilă, sugerată de modelarea feței și de un zâmbet discret, indicând o concepție sculpturală mai elaborată decât lasă să se vadă starea actuală de conservare.
Prin integrarea feței umane în structura decorului vegetal, capitelul de la Tomis se înscrie într-o tradiție antică a feței vegetale, prezentă în repertoriul decorativ al sculpturii romane. Piesa ilustrează un moment timpuriu al acestui motiv și oferă un reper important pentru înțelegerea modului în care imaginile naturii personificate circulă și se transformă în timp.
Susține acest proiect
Omul Verde este un proiect independent de cercetare și documentare, care presupune muncă pe teren, timp și continuitate. Dacă dorești să sprijini dezvoltarea acestui proiect, poți afla mai multe aici:
