Figurile Oamenilor Verzi din pridvorul Bisericii Colțea constituie un detaliu sculptural rar în arhitectura bucureșteană de la începutul secolului al XVIII-lea. Integrate în capitelurile coloanelor de la intrare, aceste chipuri vegetale dezvăluie o combinație neobișnuită de influențe locale și europene, oferind o perspectivă directă asupra creativității atelierelor care au lucrat la ansamblul Colțea.
Biserica Colțea, construită între 1698 și 1714 ca parte a ansamblului ctitorit de spătarul Mihail Cantacuzino, ocupă un loc important în peisajul arhitectural al Bucureștiului. Edificiul reprezintă singura componentă păstrată din mănăstirea-spital ridicată de Cantacuzino, un complex modern pentru epocă și gândit ca un centru civic, educațional și medical în plină dezvoltare urbană. Pridvorul bisericii, modelat de intervenții succesive de-a lungul secolelor, păstrează elemente sculpturale care ilustrează atât programul decorativ original, cât și evoluția monumentului.
În cadrul pridvorului se remarcă capitelurile celor două coloane care marchează intrarea principală, decorate cu motive sculptate ce surprind prin originalitate, figurile Oamenilor Verzi. Fiecare capitel are patru fețe, iar pe fiecare dintre ele se află câte un chip vegetal, în total opt reprezentări identice. Aceste figuri se disting în mod clar față de ornamentația strict vegetală sau animalieră întâlnită pe celelalte coloane și indică intenția meșterilor de a marca acest punct al ansamblului cu o iconografie aparte.
Omul Verde este sculptat ca o față umană din care cresc vrejuri ce pornesc din tâmple și din zona bărbiei, înlocuind părul și conturând întregul chip. Fruntea este acoperită de frunze dispuse simetric, iar tulpinile care pornesc lateral se răsucesc asemenea unor coarne de berbec. Structura evocă vechi simboluri europene asociate regenerării naturii și trimite direct la reprezentările lui Pan, zeul grec al naturii sălbatice, protector al pădurilor, cunoscut pentru trăsăturile sale hibride și pentru coarnele de țap. La Colțea, această aluzie mitologică este reinterpretată liber și integrată într-un discurs ornamental specific începutului de secol XVIII.
Amplasate exact la limita dintre exterior și interior, figurile par să marcheze un spațiu de trecere, sugerând un dialog între lumea vegetală simbolică și cadrul arhitectural urban al epocii. Repetiția chipurilor, ritmul lor simetric și modul în care ornamentația vegetală le încadrează conferă pridvorului o identitate distinctă. Ele reflectă versatilitatea atelierelor care au lucrat la ansamblul Colțea și capacitatea de a integra motive occidentale într-o compoziție coerentă. Oamenii Verzi rămân astăzi unul dintre cele mai neobișnuite și expresive detalii sculpturale din centrul vechi al Bucureștiului.
Susține acest proiect
Omul Verde este un proiect independent de cercetare și documentare, care presupune muncă pe teren, timp și continuitate. Dacă dorești să sprijini dezvoltarea acestui proiect, poți afla mai multe aici:
